#AnswearTopLadies – Cristina Chiriac, Președinte CONAF

13/12/19

Fondatoare a Confederației Naționale pentru Antreprenoriat Feminin și al business-ului Flori de ie, Cristina Chiriac ne povestește cine a fost mentorul său, când a fost primul moment în care a dat o importanță deosebită vestimentației și, nu în ultimul rând, ne încântă cu zâmbete și povestiri din perioada adolescenței și ce însemna să fii la modă pe vremea lui Nicolae Ceaușescu.

Citește interviul și află despre cât de important este să nu uiți de tine în alergarea zilnică după promovări și rezultate profesionale și despre cât de frumos este să fii femeie! Poți urmări interviul video la finalul articolului.

  • Spune-ne câteva cuvinte despre tine.

Scriu cărți. Sunt doctor în Economie. Predau Antreprenoriatul. Am activat în zona Administrației Publice 8 ani de zile și la un moment dat am spus ”STOP!”.  Am debarcat în Antreprenoriat, am fondat, spun eu, cea mai importantă companie din viața mea, pentru că am avut mai multe proiecte antreprenoriale, și anume Flori de ie. Apoi a urmat celălalt proiect antreprenorial de mare anvergură, și anume Confederația Națională pentru Antreprenoriat Feminin, care este singura entitate patronală de acest tip din România. Pot să spun că suntem în Top 10 din Uniunea Europeană. Dacă aș fi îndrăznit să visez vreodată c-am să fac ceea ce fac astăzi, raspunsul este clar NU. 

  • Ce anume te motivează și cum reușești să te implici în atât de multe proiecte?

Viața mea e o poveste. Țin minte că toată viața, de fiecare dată când aveam câte o problemă, mă duceam acasă supărată și îl întrebam, în general pe tata pentru că el este, a fost, mentorul meu în viață, îi spuneam: ”Aș vrea să fac lucrul cutare dar mi-e frică”. El îmi spunea: ”Fii atentă: să-ți imaginezi că este ca și cum ai vrea să te arunci în apă. Eu sunt în apă și sunt cu brațele deschise să te prind. Indiferent cât de greu ai cădea, câte răni ai avea, eu voi fi acolo să te oblojesc și să-ți spun că poți să mergi înainte”. Poate că acesta a fost și motto-ul penru care eu n-am luat în considerare niciodată abandonul unui proiect fie el școlar, profesional, personal și așa mai departe. Pentru că întotdeauna am gândit că pot, că trebuie să pot și că atunci când nu mai pot este în regulă să cer ajutorul. 

  • Vorbește-ne puțin despre stilul tău vestimentar. Cum ai evoluat de-a lungul timpului?

Multă vreme n-am avut niciun stil. Cât am fost în Administrația Publică era un stil vestimentar impus. Exista, pe vremea aceea, ceea ce astăzi nu mai există, un cod vestimentar de bună-conduită. Îmi aduc aminte că n-aveam voie să port dresul decât de culoarea piciorului sau cel mult maro. În momentul în care am trecut în Antreprenoriat și am deschis șifonierul toate erau așa, aliniate, 25 de cămăși albe, sacouri negre sau bleumarin, și mi-am dat seama că trebuie să-l schimb total pentru că, cumva, stilul vestimentar pe care îl adoptasem parcă mă îngrădea, parcă îmi tăia din aripi.

  • Când a fost primul moment în care ai acordat o atenție deosebită felului în care ești îmbrăcată?

Dacă vrei să vorbim, așa, de prima amintire când eu am dat extrem de multă importanță look-ului meu, a fost când aveam vreo 18 ani și am avut prima întâlnire cu un băiat. Pentru că educația era extrem de importantă în viața mea, pe mine, viața aceasta amoroasă mă pasiona mai puțin, dar prima oară când m-a invitat un bărbat țin minte că am avut niște emoții incredibile. Cred că am stat 2 ore în oglindă să mă gândesc cu ce mă îmbrac și după ce m-am îmbrăcat tot nu mi-a plăcut. N-aveam foarte multe posibilități. Pe vremea lui Ceaușescu lucrurile erau extrem de limitate, dar pot să spun că eram mândră că aveam o pereche de blugi pe care îi cumpăraseră ai mei cu mari sacrificii. Țin minte că dăduseră aproape jumătate dintr-un salariu pe acea pereche de blugi și o geacă, la fel, adusă pe sub mână de un vaporant. Am fost foarte mândră să ies la acea întâlnire. Știu că mergeam țanțoșă pe bulevard în Câmpulung și am fost extrem de încântată. Cred că atunci am conștientizat prima dată că faptul că pui pe tine o haină care te face să te simți bine îți dă aripi!

  • Cum te-ai îmbrăca dacă nu ai fi persoană publică?

Dacă n-aș fi o persoană publică m-aș îmbrăca la fel. Consider, în primul rând, că mă îmbrac pentru mine. Ceea ce am descoperit după ce am părăsit Sistemul Administrativ a fost că uitasem de mine. Uitasem să mă iubesc, să mă îngrijesc. Eram extrem de ocupată și de obosită și de stresată de sarcinile pe care trebuia să le îndeplinesc a doua zi. Eu, cumva, rămăsesem pe lista priorităților cam la coadă. Astăzi pot să spun că am inversat lista priorităților. Primul lucru pe care îl fac în fiecare zi este să mă întreb dacă sunt mulțumită de ceea ce am făcut, de ceea ce voi face pentru că știu că mulțumirea pe care o am și faptul că iubesc viața aceasta mă va ajuta să dăruiesc celor din jurul meu. Vorbesc foarte sincer pentru că am urmărit lucrul acesta în relația cu băieții mei. Mă va ajuta să fiu mai bună, mai deschisă. Și-atunci, atâta timp cât eu sunt fericită, pot să dăruiesc celor din jurul meu măcar o parte din mulțumirea și fericirea pe care eu o simt. 

  • Cum arată dressing-ul tău?

Am un dressing special pentru încălțăminte și acum am construit al patrulea dressing tot pentru încălțăminte. Cred că fascinația cea mai mare a mea în viața aceasta este dată de încălțăminte. Poate că e un neajuns pentru că pe vruemuri, până am făcut 18 ani, încălțămintea în România se găsea extrem de greu, era gama limitată. Acum îmi doresc să am aproape pentru fiecare ținută câte o pereche de sandale sau pantofi sau botine speciale. Am îcălțăminte cred că și de 20 de ani pentru că moda revina.

Machiajul a fost asigurat de partenerul nostru Sephora, iar Hairstyling-ul de colegii de la Beauty District. Mulțumim prietenilor noștri de la Bottega Verde , Watchshop și Strop Concept pentru susținere!

 

Video

Concursuri

#WeAreTheAnswear