Cele mai frumoase Amintiri despre Crăciun

Timp de citire 5 min

În Ajun de Crăciun,  câțiva dintre ”spiridușii” ANSWEAR, oameni dragi ce ne-au fost alături în proiectele anului 2021, ne-au împărtășit câte o amintire dragă despre Crăciun, amintire ce le aduce și în prezent fericire, bucurie, liniște și o porție de zâmbete :-). Maurice Munteanu, Maria Popovici, Sandra Bendre și nu numai, ne povestesc cu zâmbetul pe buze cea mai dragă amintire despre Crăciun:

Maurice Munteanu

“Aveam 4 ani în imaginea asta. Sufeream destul de tare din cauza unei amigdalite, febra mă amorțise teribil, dar imaginea mamei în jurul bradului de Crăciun, mirosul ei familiar, perfect, m-au ajutat să uit de amigdalită. Tata îmi făcuse cadou un trenuleț superb, care mă fascina, ce făcea un zgomot liniștitor, trecea pe sub un mic pod și pe lângă o mulțime de copaci, aranjați frumos pe o machetă. În casă mirosea a brad, a liniște și a fericire! La mulți ani!”

Manuela Lupașcu

“Amintiri sunt foarte multe, mai ales din perioada în care eu și fratele meu eram mici! Indiferent de vârstă, mereu am insistat ca mama să facă în fiecare an cozonacii și îți poți imagina că ACEL miros mi-a rămas impregnat în amintiri. Mă frigeam la mâini fiindcă încercam să îl mănânc cald și mama spunea mereu că o să se facă numai cocă în burtă :)) Dar niciodată nu imi lua această plăcere.”

Sensy

“De pe 1 decembrie deja mi se schimbă starea de spirit. Ador tot, tot ce înseamnă luna decembrie, aglomerație, goana după cadouri, mâncare, miros de scorțișoară, voie bună și iubire. Toate amintirile de sărbători le am cu mine, parcă s-au întâmplat ieri.

Îmi doresc să ajut pe cât de mult posibil copiii și oamenii nevoiași, dar parcă de sărbători toată lumea e mai darnică și toate merg mai ușor și mai repede. Amintirile în care ducem pachete caselor de copii sunt cele mai frumoase pentru mine.”

Sandra Bendre

“Era destul de târziu în seara de Crăciun, aveam mai puțin de 6 ani, iar împreună cu fratele meu îl așteptam cuminți pe Moș Crăciun în casa bunicilor. Ningea ca-n povești iar noi eram ca doi mici regizori imaginându-ne momentul în care “îl vom prinde” pe Moș, taman cu mânuțele în ghetele noastre. În casă era o adevărată sărbătoare, care de care mai într-o alergătură: bunica și mama cu ultimele pregătiri, bunicul să ne țină prins la jocuri ca Moșul să-și facă treaba și bineînțeles o întrecere între mine, fratele meu și dalmațianul pe care îl aveam atunci, care se învârtea în fața ușii în ritm cu agitația din casă. Cu toții tot mai nerăbdători. Priceput de fel, moșul a umplut ghetuțele și a fugit, aproape la limită ca el să fie surprins de către fratele meu :)) Chicote de entuziasm și bucurie se auzeau din fața ușii, dar și surprindere pentru că, ce să vezi, dalmațianul pofticios tocmai s-a răsfățat cu o parte dintre dulciurile lăsate de Moș. Bucuria adevarată a venit atunci când am împărțit toate dulciurile care au mai rămas nemâncate de cățel, iar bunicul nostru a început să ne povesteacă despre dulciurile pe care el le primea când era copil, care de fapt nu existau. Bucuria vine cu adevărat din lucrurile mărunte!”

Maria Popovici

“Când eram copil, cea mai tare parte legată de Craciun a fost că ai mei s-au ocupat întotdeauna ca un prieten apropiat să se îmbrace în Moș Crăciun. Costumele nu erau ca acum, sofisticate, erau croite de ei, cu o barbă de vată și niște rame de ochelari vechi. Dar când ești mic crezi cu toată inima ta că acela e Moș Crăciun. Sacul era întotdeauna plin pentru că toata familia și toți prietenii puneau câte ceva pentru mine. Mi se părea un pic ciudat ca Moșul golește sacul la noi acasă, dar nu m-am riscat vreodată să întreb de ce și să rămân fără jucării.

Într-un an am spus toate poeziile și toate cântecelele pe care le știam în română, în engleză… după fiecare interpretare Moșul mai scoatea un cadou din sac. La un moment dat, am terminat repertoriul, dar sacul nu s-a golit așa ca am zis, speriată: ,,Pot să o iau de la capăt?!”… Ai mei râd mereu când își amintesc momentul și acum că sunt adult râd și eu din suflet. Se pare că de mică mi-am câștigat existența cu ceva entertainment. Merry Xmas!”

Stela Bizdu

“Pot spune de reîntoarcerea acasă pe două picioare și privirea lui Ianis…Când ne-am întors din Anglia, pentru că acolo am ales să-mi pun proteza, după o lună de zile de absență (în noaptea dinainte de Crăciun), eu pe două picioare, el dormea și când s-a trezit, primul lucru pe care l-a spus a fost: „Tati, unde e mami? Și-a pus piciorul?”. A venit repede la mine să vadă că e adevărat și când a văzut că îl iau și în brațe și merg cu el, a făcut niște ochi mari :)”

__________________________________________________________________________________

Ne sunt dragi amintirile și ne fac să zâmbesc cu nostalgie în zilele mai întunecate. Nu uita că amintirile se creează ACUM :-). Bucură-te de tot ce poți din jur și adună clipe de neuitat în infinitul album foto din mintea noastră.

Sărbători fericite alături de cei dragi!

ANSWEAR