No Shame – Ruslana Danilkina – despre frumusețe și acceptare de sine

Timp de citire 6 min

„Am fost asurzită de țiuitul teribil din urechi, de mirosul oribil de praf de pușcă, de carne vie și de sânge. Secundele au contat. Nu am crezut. Trei zile de chin insuportabil, fiecare dimineață începea cu lacrimi. Am încercat să nu plâng, dar analgezicele și medicamentele care mi-au fost injectate nu m-au ajutat deloc. Părinții și fratele meu au încercat să mă susțină și să mă încurajeze, dar nu voiam nimic. Nu mă puteam privi. Eu nu am vrut să accept, nu am vrut să mai trăiesc! Rudele mele au plâns mult, mă durea să mă uit la lacrimile lor. Apoi mi-am dat seama că trebuie să mă adun și să merg mai departe, oricât de banal ar suna.”

Această postare a fost publicată de o tânără în vârstă de numai 19 ani ce face parte din Forțele Armate ale Ucrainei. Ruslana Danilkina și-a pierdut piciorul în război, într-un atac al invaziei rusești, în luna februarie a acestui an. Tânăra a suferit cinci intervenții chirurgicale înainte de a primi o proteză pe care va trebui să o poarte toată viața.

Într-o lume unde standardele de frumusețe sunt dictate de societate, există o mare problemă a inferiorității pe care o simt femeile care nu se încadrează în aceste limite închipuite. Judecarea femeilor după forma corpului, culoarea pielii, greutate sau orice altceva ține de aspectul fizic ne afectează zilnic, având efecte devastatoare asupra încrederii și iubirii de sine. Avem nevoie de mai multe voci care să distribuie acest mesaj: fiecare femeie merită iubită, indiferent de aspectul fizic!

Prin campania NO SHAME lansată de Answear.LAB și desfășurată la nivel internațional vrem să atragem atenția tuturor asupra faptului că aspectul fizic nu trebuie să conteze în definirea unei persoane. O femeie este frumoasă pentru ceea ce ESTE, nu pentru cum arată. Body positivity contestă modurile nerealiste și opresive în care societatea prezintă și privește corpul fizic, mai ales al femeilor.

Pentru promovarea acestui mesaj, vrem să vă aducem în atenție povești de viață ale unor femei puternice care ies din standardele de frumusețe impuse de societate și, cu toate acestea, au reușit să-și găsească liniștea și curajul de a ieși în față și a vorbi deschis despre acceptarea de sine.

Ruslana Danilkina, tânăra de doar 19 ani rănită pe front

Ruslana Danilkina, o tânără de origine ucraineană ce nu doar că a trăit momente înfiorătoare, dar a reușit să devină o sursă de inspirație și de curaj pentru o mulțime de oameni. Ruslana trăiește povestea unui exemplu extraordinar despre cum să depășești greutățile din viața ta și cum să îți accepți unicitatea propriului corp și să îl iubești exact așa cum este. Interviul cu Ruslana este despre putere, luptă împotriva stereotipurilor și importanța iubirii de sine. Interviul a fost publicat pe site-ul ELLE Ucraina, condus de editorul-șef Kateryna Popova.

Cel mai mult iubesc la mine rezistența.

Sunt mândră de mine pentru că pot mai mult decât cred că pot.

Un lucru care m-a ajutat să devin mai puternică: durerea.

Când îmi este greu, îmi aduc aminte de prima săptămână după ce am fost rănită: dacă am reușit să trec peste acea perioadă, atunci 100% voi trece peste orice obstacol.

Ruslana Danilkina

Cine este Ruslana Danilkina? Cum te-ai descrie astăzi?

Probabil o fată încrezătoare care iese în lume în fiecare zi cu noi gânduri și noi planuri. O fată care știe cine vrea să devină și ce-și dorește pentru țara sa.

Cum este să fii femeie pe front?

Este dificil, la fel de dificil ca pentru toți cei de pe front. Este foarte multă muncă de făcut și nu ai voie să faci greșeli. Dacă ești pe front, trebuie să fii cu totul. Pe front am realizat că micuța Ruslana de 18 ani nu mai există. Acolo mi-am dat seama că este timpul să mă maturizez și să iau decizii de viață și de moarte. Nu am simțit nicio diferență între mine și colegii mei băieți. De mică am fost o luptătoare și am practicat sporturi extreme.

Standardele de frumusețe s-au tot schimbat în ultimii ani, iar astăzi, în fața războiului, totul s-a schimbat radical. Ce înseamnă frumusețea pentru tine în zilele noastre?

Cred că în ziua de azi nu merită să te mai uiți doar la frumusețea general a unei persoane. Am întâlnit un număr foarte mare de oameni diferiți de când am fost rănită și de aceea trag această concluzie. O persoană frumoasă este sinceră și autentică. Pentru mine nu există un standard specific de frumusețe. Războiul, serviciul, prima linie, rănile – toate acestea mi-au schimbat ideea despre standarde…

Cel mai important mesaj al mișcării Body Positivity este să ne iubim și să ne acceptăm înfățișarea, indiferent cum arătăm, ce vârstă avem etc. De ce crezi că oamenii au încă o atitudine părtinitoare sau negativă față de această tendință? Și de ce este important să ridicăm această problemă în societatea de astăzi?

Toată lumea ar trebui să se iubească și să se accepte exact așa cum e. Experiența mea a fost exact despre asta: nu am conștientizat cât de important este corpul meu până când nu a fost rănit. Încercam să îl apreciez la adevărata lui valoare, dar nu reușeam. Odată cu trecerea timpului, corpul meu s-a schimbat. Abia atunci am realizat de fapt cât de mult îl iubesc.

Care au fost provocările prin care ai trecut când ți-ai pierdut piciorul pe front? Cum ai reușit să treci peste această tragedie?

Nu îmi ajunge timpul să înșir toate provocările. Până și să mă spăl pe dinți era extrem de dureros pentru mine. Familia și viziunea mea asupra viitorului m-au salvat. Niciodată nu m-am gândit că mi se va întâmpla așa ceva, eu visam să am o viață fericită și împlinită, iar acest lucru îl puteam obține doar mergând mai departe și acceptând ceea ce tocmai mi se întâmplase.

Cum ai decis să-ți împărtășești povestea în Social Media?

În primele zile, atât eu cât și familia mea nu doream să afle nimeni despre tragedia prin care treceam, dar apoi ne-am gândit mai bine și am decis că țara noastră trebuie să afle care este prețul libertății.

Cum te-ai descurcat să te iubești și să te accepți așa cum ești acum? Ce te ajută să îți menții iubirea față de corpul tău?

Cel mai important lucru pe care voiam să îl depășesc erau durerile fantomă. Mă trezeam în fiecare dimineață și mă uitam în oglindă, îmi atingeam piciorul, iar creierul meu a trebuit să înțeleagă faptul că celălalt picior nu mai exista. Creierul continua să îmi transmită senzații într-un loc de pe corpul meu care nu mai exista, iar acest lucru era extrem de dureros. A trebuit să lucrez mult cu mine, în fiecare zi, să dispară acele senzații. Cu timpul, mi-am acceptat noua înfățișare.

Cum crezi că ne putem opri în a ne compara cu ceilalți, cu ceea ce vedem în Social Media și nu numai?

Nu mă compar cu nimeni pentru că fiecare persoană trăiește propria experiență. Cred că a te compara cu ceilalți este o depreciere a propriei persoane. Fiecare dintre noi își trăiește propria viață cu bune și cu rele, iar experiențele sunt foarte diferite. Tot ceea ce construim în viață este pentru sine. De ce să îți consumi timpul gândindu-te la viața altcuiva, când viața ta trece pe lângă tine?

Care crezi că sunt cele mai mari provocări cărora trebuie să le faci față acum?

De câte ori sunt în public, oricât ar încerca să nu facă acest lucru, oamenii se uită la mine, își întorc capul după mine, iar pentru mine nu este plăcut. Cea mai mare provocare peste care trebuie să trec este să mă simt confortabil în public, printre toate privirile curioase ațintite către mine.

Ce sfaturi ai pentru cei care au suferit un accident asemănător cu al, în care și-au pierdut un membru? Cum să ajungă la acceptare?

Cineva care trece printr-o astfel de experiență neplăcută trebuie, întâi și întâi, să își vizualizeze noua viață. În al doilea rând, TREBUIE să te accepți, aici nimeni nu te poate ajuta. Este important să îți setezi niște noi obiective, în concordanță cu noua ta viață, și să te concentrezi asupra lor.

Cum vezi viitorul tău?

Mă văd ca o femeie fericită care a ajutat și le-a arătat celor cu dizabilități că se poate trăi frumos și astfel.

Interviul a fost tradus și adaptat, cel original fiind disponibil pe site-ul ELLE Ucraina. Îl poți accesa aici.