Timp de citire 6 min„Am fost asurzită de țiuitul teribil din urechi, de mirosul oribil de praf de pușcă, de carne vie și de sânge. Secundele au contat. Nu am crezut. Trei zile de chin insuportabil, fiecare dimineață începea cu lacrimi. Am încercat să nu plâng, dar analgezicele și medicamentele care mi-au fost injectate nu m-au ajutat deloc. Părinții și fratele meu au încercat să mă susțină și să mă încurajeze, dar nu voiam nimic. Nu mă puteam privi. Eu nu am vrut să accept, nu am vrut să mai trăiesc! Rudele mele au plâns mult, mă durea să mă uit la lacrimile lor. Apoi mi-am dat seama că trebuie să mă adun și să merg mai departe, oricât de banal ar suna.”
Continue reading No Shame – Ruslana Danilkina – despre frumusețe și acceptare de sine